secrete
Posted By tapirul on November 29, 2008
This section is to display just about any kind of information you'd like. To remove this section simply delete any references to 'intro.php' in the Main Index Template.
Posted By tapirul on November 27, 2008
am vazut zilele astea filmul “88 minutes” cu Pacino. Ne cam plictiseam, nu mai vazusem un film demult, asa ca ne-am dus la video rental sa vedem ce mai e nou (sau vechi). Vazusem deja reclama la 88 minute (nu mai stiu unde), si stiam ca e cu Pacino (oricum nu poti trece cu vederea ca e cu Pacino, pen’ca apare proeminent pe coperta DVD-ului, Pacino-ul cu care ne-am obisnuit deja, cu privirea aia bântuită, cu părul vâlvoi-a-la-Pacino).
Mare pierdere de vreme. Vorbeam si cu amicul-care-ma-bate-la-racquetball, inteleg ca orice film este in fond o afacere (investesti niste bani, ca sa scoti un profit), dar unele filme sunt afacere si doar atat. Nu stiu ce il motiveaza pe Pacino sa apara ca iconic figure in astfel de filme (altul la fel de… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on November 24, 2008
o leapşa pe ouate de la madelin
Momente pe care as vrea sa le retrăiesc? Nişte anumite săruturi. Mai mult de trei. Nişte anumite zile la Ploştina - cred ca în jur de trei. Si nu sunt de acord cu Vlad, cel puţin nu pentru momentele mele, ele nu au devenit fericite prin amintire, ci au fost fericite de la început. Retrăindu-le le-aş îmbogăti, nu dilua.
Alelalte incorecte politic, he, sunt multe. Unde sa încep?…
Posted By tapirul on November 15, 2008
oare de ce lu’ lume îi place să discute evenimente curente?
Am decis sa ascult un pic de Yann Tiersen si a sa Comptine d’un autre ete: L’ apres midi.
Dar de ce simte lumea nevoia să-şi pună producţiile pe youtube? Am găsit cam un milion de mâini pe piane, încercând să cânte piesa lui Tiersen.
Şi de ce Romanian keybord layout inversează y şi z? Uite de ce: căutând Yann pe iutube, am dat de Zann, şi muzica sa
Şi m-am mai uitat la nişte dance quotes dintr-un post mai vechi…
Posted By tapirul on November 14, 2008
az’ dimineata m-am trezit ca nu mai pot baga masina in viteza. Micuta Kiku-san are o cutie automata, cu un schimbator cu buton pe care il plimbi din “Park” in “Rear” in “Drive” “Overdrive” etc. Pen’ ca uamenii sunt in general batuti in cap, chestia are un safe mechanism care nu permite scosul din “park” decat daca (a) apesi pe frana de picior plus (b) ai cheia in contact si (nu ori) (c) apesi pe un buton din maciulia schimbatorului. Ei bine, az dimineata botonul nu se mai apasa, si deci prin urmare nu puteam scoate masina din “park”. Stupefactie, si dezmagire majora, mai ales la Toshiko (eram plecati la cumparaturi…). Am schimbat tinta, ducandu-ne la un magazin din apropiere (in termeni americani) de unde m-am spetit carand trei sacose… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on November 11, 2008
Toshiko a descoperit recent prin măruntaiele iPodului directorul numit “Şlagăre.” (corect: şu-la-ga-re). Şi aşa se face că de o vreme ascult, de dimineaţa până seara, “fotoliul din odaie, şi-o carte ce-ai lăsat-o pe noptieeerăăăăă”, “ce-aş fi fost daca n-ai fi existat”, “Iubiiiteee…vaporul de’altă dat’/a naufragiat…”, “bună seara, iubito, te aştept ca şi când…” “de-ar fi să viiiii…..aş crede căăăăă viisez…” “casa mea’i un cântec cu acorduri ample…” şi “un albastru iiiiiiiiiinfiniiiiiiiit”
De vreo doo zile de fapt, mă trezesc când şi când fredonînd în barbă “vreau, vreau, să-i las un semn din aaaaaanii meeeei,” şi vorbind cu laptopul, cu o voce joasă, “bună seara, iubito! sunt destui care vor…”
E nostalgic…
Posted By tapirul on November 4, 2008
Cine ma stie cat de cat stie ca interesul meu pentru politica si politici este zero. Daca ma intrebi de exemplu in ce partid e Hrebenciuc (si cine e Hrebenciuc, de fapt), habar nu am (nici de Basescu nu sunt prea sigur in ce partid e - in ce partid e?). Acum, asta nu ma opreste de la a avea pareri - pe cine opreste vreodata? Chestia e asa, habar nu am (in mare detaliu, ca in mare asa poate ca mai stiu) ce platforme politice si economice au candidatii de azi d’aci din america; unu ca nu prea ma intereseaza ce zic candidatii ca or sa faca, doi ca nici nu cred ca asta este cel mai important lucru. Pentru mine, evident. Asadar, de ce vreau io ca Obama… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 31, 2008
Dar in perceptii culturale diferite.
Ne invata Bobby Mcferrin ca nu ar trebui sa ne ingrijoram, nu? “If you worry you’ll make it double”.
httpv://www.youtube.com/watch?v=yjnvSQuv-H4
Ieri, la un pahar de vin, i-am pus melodia asta lui Toshiko, cu dedicatie (acum inainte de dizertatia ei). Imi zice ca stia melodia dar nu a ascultat niciodata cu atentie ce zice. A ras cand i-am zis sa asculte ce zice Bobby Mcferrin… A zis ca e asaaaaaaa de tipic pentru negri… dar pentru ea, pentru cultura japoneza, este total, 180 grade diferit. Am mai invatat un lucru - pe care il stiam de fapt, dar e exprimat mai concret acum.
Si apropo de negri, joi in Minneapolis in aeroport cel putin doi negri (o negresa de la security check in si unul de unde am cumparat gumă… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 22, 2008
În munţii Rodnei, cu Coiotul, Cori şi Attila. În prima zi urma să urcăm până la nu ştiu ce poiană pe un platou sus, unde cică avem apă şi loc de cort frumos. Asta după o hartă d’aia din “Munţii Noştri” de pe vremea lui Pazvante. Sus în poiană, după o zi de urcat pe nişte căduri teribile (prima zi e cea mai naşpa mereu, că tre’ să porneşti de la nivelul câmpiei de la gară, şi mergi prin câmp de behăi), surpriză. Poiană şi atât, nu se vedea fir de apă. Ne dăm noi rucsacii jos lângă un pietroi, zic, bă, staţi aici că ma duc să explorez (poiana era mare, uşor curbată şi în panta, şi cu iarba mare), poate totuşi e pârâul ăla pe undeva, in pizda… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 19, 2008
A venit toamna, zic poetii
Un filmulet in Corvallis, care sa demonstreze ca poetii au dreptate
Si poze… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 16, 2008
Aflu dimineata asta, sorbindu-mi cafeaua la ibric, ca Zaza ma da neceremonios afara de pe blogul dumisale. Primul gand ce-mi trece prin cap - Heaven has no rage like love to hatred turned, /Nor hell a fury like a woman scorned (partea a doua mai ales), dar avand in vedere ca Zaza m-a scorn-it (pun intended) inainte ca eu sa stiu ca domnia sa exista, explicatia este undeva in alta parte. Ce are domnia sa cu mine in particular, nu inteleg (o fi prima parte a citatului din Congreve?
), dar nici nu mai intereseaza anymore; nu voiesc aici nici sa cer nici sa dau explicatii, voiam doar sa o rog pe Zaza doua lucruri, si cum pe blogul Zazei nu mai am drept la replica, o… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 15, 2008
As zice ca nu stiu de unde sa incep, dar problema este ca nu stiu pre precis nici unde se termina. Am avut defense-ul pe patru septembrie, zi mare (aia de va fi consemnata in calendare). Cravata, laptop, pix d’ala smecher cu pointer rosu si conexionat prin unde cu laptopu’ de poti schimba slide-urile de la distanta, comitet, public (publicul cam redus de fapt, Toshiko, amicul român Lică, si inca vreo trei). Prezentarea dureaza vreo 45 de minute, urmeaza intrebari, raspunsuri, dupe care musafirii sunt invitati afara si raman numai io cu comitetul sa ma toace in patru. Special n-am adus mancare (se poarta si aici), ca ma gandeam ca li se face foame si pleaca dracu’ la lunch si ma lasa in pace. A functionat partial, Alan a remarcat… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 14, 2008
într-o marţi Madelin se mira - printre altele - de un articol al domnului Pleşu dintr-un număr recent al Dilemei Vechi, intitulat Despre scris. Discuţia de la Madelin a deviat, însă, odată cu manevra -dealminteri reuşită - a domnului Alex. Leo Şerban de a împinge discuţia către subiectul dumisale preferat din ultimul timp, şi anume presupusul conflict blogher-creator pe hartie, într-un repertoriu “noi şi ei” banal prin universalitatea sa, în timp şi spaţiu. Discuţia a luat proporţii catastrofice şi a eşuat banal în adjective.
Reiau aici nedumerirea lui Madelinei, adăogând-o şi pe a mea: totuşi, de ce îl dereanjeaza pe domnul Pleşu că se scrie mult? Şi, de unde ştie domnia sa că se scrie prost? Dacă a folosit, pentru alegera eşantionui reprezentativ, ratingul atunci zic şi… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 13, 2008
bă, gata, azi s-a semnat protocolul de la sion. Am căpătat ultimele semnături pe teza de doctorat, ie oficial de’acu, sunt doctor.
am uitat sa spun ca atunci cand m-am dus la sefa departamentului pentru ultima semnatura, mi-am incuiat cheile in birou si a trebuit sa reintru pe geam.
împricinatule de corn, pă partea dvs care e situaţia?…
Posted By tapirul on October 12, 2008
mai, o fi criza petrolului, criza financiara globala, criza din Golf, dar constat ca la mine la bloc a inceput razboiul bicicletelor. Pana anul asta eram regele de necontestat. Blocul are in spate, in parcare, un rack special pentru priponit biciclete dar, cum mi s-a furat deja o bicicleta de acolo (azi am vazut un cablu taiat, semn ca s-a furat alta bicicleta), am inceput, inca de acum doi ani, sa imi priponesc bicicleta in fata blocului, de balustrada, pe platforma inaltata de la intrare (pe care te urci folosind cele sase trepte, daca vii dinsre cutia postala, sau pe planul lung inclinat pentru wheelchair, daca vii dinspre campus). Aveam locul meu, tehnica mea, nu ma perturba nimeni. Anul asta, stupoare, au aparut, pe langa bicicleta mea, inca sase biciclete… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on October 12, 2008
blocul meu din Ploiesti este ultimul bloc din oras, cum iesi spre Păuleşti. În spate sunt grădinile locatarilor, ţevile, liziera de copaci, şi apoi câmpul. La vreun kilometru mai încolo se găseşte şoseaua de centură a Ploieştiului, paralelă cu blocul. Mai e şi semi-centura, cum o numeam noi copiii, un drumeag pietruit care tăia câmpul de-a latul, ducând către o clădire mică şi pătrata despre care niciodată nu am ştiut ce este. Uneori chiar ne încumetam până la semicentură, vara prin lanul de grâu culegând maci, sau iarna, când ne duceam să scriem in zăpadă cu paşii.
Când mă mai mărisem un pic, obişnuiam să o iau la pas cu amicul Cătălin pe şoseaua ce duce spre Păuleşti şi intersecta şoseaua de centură, la vreun kilometru de oraş. O luam de… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on September 30, 2008
O provocare. O invitatie. O lista de cantece de dragoste frumoase. Sau doar cantece frumoase. Cantece de dansat incet, cu ochii inchisi. Cantece care te fac sa plangi.
Righteous Brothers - Unchained Melody
Joe Dassin - « Et si tu n’existais pas » + sous-titres
Posted By tapirul on August 27, 2008
povesteam io prin altă parte despre căminul E în care am stat io cinci ani din viaţă (al şaselea l-am stat in B1. Sau B2, dracu mai ştie, anul ala nu prea se pune). Aici am cunoscut io toată menageria cu care am rămas prieten peste ani; cerbu, coiotu, io tapiru…plus alţii cărora am încercat să le punem porecle de animale să fim meniu complect, numa’ că nu prea s-au lipit poreclele (am încercat iacul şi lemurianul, dar nu a mers…pătrăţel era deja geometrizat, nu l-am mai putut aduce în lumea animalelor).
Domne, dacă aş scrie toate câte s-au petrecut prin cămin, aş scoate o carte cât biblia.. Am când şi când flashuri de memorie, ca ăsta cu tablele, dar dacă nu le pun repede pe hârtie (vorba vine) le uit.
Aşa.
Posted By tapirul on August 25, 2008
Haaaaa! ca sa il citez pe un clasic in viata.
Acum ca am submis (asa se zice? ca sa ne fandosim un pic) dizertatia la comitete, electronic docamdată (copiile hard le livrez maine ca abia le-am ridicat de la Kinko) si ca mai pot respira umpic (vine defense-ul pe 4 septembrie), zic hai sa incerc sa incep sa ma gandesc cum sa incep leapsa de i-am promis-o lu’ vlad, si anume, asimov versus herbert.
Asa.
Si gandindu-ma io la Herbert si dunele lui (si duna lui mai precis, că dune ar fi dunes), mi-am a’s aminte de Dune 7. Pe care am citit-o io in studentie, scrisa cica de fiu-sau, Patrick (care de fapt Patrick e numele mijlociu al lui Frank, ca asa il keama pe el, Frank Patrick Herbert junior, a fost… Citeşte mai departe...
Posted By tapirul on August 25, 2008
eri s-au facut fix sapte ani de cand am aterizat in america. S-a’ntamplat in Chicago, unde am avut primul bine-ai-venit-in-america-noo-ne-plac-lucrurile-mari. Aveam de omorat patru ore in asteptarea era sa zic trenului, avionului de cleveland ca ma duceam la cerbu, si am comandat o cafea. “small, medium, large?” ma uit la ceas, patru ore de asteptat. Zic, convins, “large”. Si mi-a dat o cana cam cat găleţica de la Ploştina de căram apă cu dânsa.
Sapte anim ha. Cum s-ar spune, acu’ poti sa-l dai la scoala.
so eniuei, cum zicea steve buscemi in conair. Sapte ani. Si sa vezi coincidenta dracu’, mi-am petrecut anuversara scriind de zor la dizertatie, ca pe 25 (adica azi, peste cateva ore) o trimit la comitet, si gata…